Cătălina Stanislav was born in 1995, in Sibiu. She is the Deputy Editor of Zona nouă magazine.

 

i was leaning on my bathroom window and there was the same image i had been seeing for so many years. same old tree branch banging against the ground floor window of the building where we pay the cable, same sheet metals peeling off my neighbor’s aviary banging against each other. same old mother knocking on my door asking me if i’m crying. come on, tell me, i’ve heard you crying. cats fighting in the parking lot. my neighbor’s shower. the shaver. puppies that cry when you leave them alone. same old feeling when i flip my hair upside down and everything is tangled up and i remember the people the music, the always-occupied bathrooms. the lemon peel, bandages and screaming, stores where they sell cheap condoms, wooden sheds with windows in their roofs. that moment when you sit down on the ground with your knees up to your chin, with your hair all ruffled and flipped upside down and you’re drunk and sad and your face is all sweaty and you know that the next person who comes and asks what’s wrong knows that you wanted to lose your virginity because you felt guilty, that you’ve been dumped in a train station, that the first time someone thought you were hot you cried your eyes out and you put down a list of things that make you happy.

1. lighting up scented sticks until i get sick from them
2. news about dead people
3. going to the gyno
4. the bus scene from almost famous
5. ripping the skin off my lips
6. showers that make my skin red
7. the after-phenobarbital-coolness of my mother
8. photos of my father and other fathers out in the schoolyard
9. the kittens all curled up next to each other in front of your door

you tell them everything

 


 

mă înclinam pe geamul de la baie şi era aceeaşi imagine pe care o vedeam de atâţia ani. acelaşi copac care se loveşte de geamul de la parter al blocului unde se plăteşte cablul, aceleaşi table de la coteţul de găini al vecinilor care se lovesc una de alta. aceeaşi mama care bate la uşă să mă întrebe dacă plâng. hai, spune, că te-am auzit. pisici care se bat în parcare. duşul vecinei de dedesubt. aparatul de ras. pui de câine care plâng când îi laşi singuri.  aceeaşi senzaţie, când mă las cu capul în jos şi-mi ciufulesc părul şi-mi aduc aminte de oameni şi de muzică, de băi ocupate şi coji de lămâie, de bandaje şi urlete, de magazine unde se vând prezervative ieftine şi de cabane de lemn cu geamuri în tavan. de momentul ăla când te aşezi pe jos cu genunchii ridicaţi până sub bărbie, cu părul ciufulit şi capul în jos şi eşti beat şi trist şi transpirat pe faţă şi ştii că următoarei persoane care o să vină să te întrebe ce-ai păţit o să-i spui ai că vrut să-ţi pierzi virginitatea pentru că te simţeai vinovată, că ţi s-au dat papucii într-o gară, că prima dată când cineva te-a crezut atractivă ai plâns cu sughiţuri, o să-i faci o listă cu lucruri care te fac fericită.

  1. să las beţişoarele parfumate aprinse până mi se face rău
  2. ştirile despre oameni morţi
  3. să merg la ginecolog
  4. scena cu autobuzul din almost famous
  5. să-mi rup pielea de pe buze
  6. duşurile care îmi fac pielea să se înroşească
  7. calmul-de-după-extraveral al maică-mii
  8. pozele cu tata şi alţi taţi în curte la lazăr
  9. puii de pisică înghesuiţi în faţa uşii tale

o să-i spui tot.