Bio

Sophie Collins grew up in Bergen, North Holland, and now lives in Edinburgh. She is co-editor of tender, an online journal promoting work by female-identified writers and artists. Her poems have appeared in magazines, anthologies, newspapers and art books. She received an Eric Gregory Award in 2014. Her first collection will be published by Penguin in 2017.

Sophie Collins a crescut în Bergen, Olanda și acum trăiește în Edinburgh. E co-editor al revistei online tender, care promovează arta făcută și literatura scrisă de femei. Poemele ei au apărut în reviste, antologii, ziare și albume de artă. În 2014, a câștigat unul dintre premiile Eric Gregory. Primul ei volum va fi publicat în 2017, de Penguin.

Poems

At this time I was able to fall asleep anywhere except in my own bed.

I experienced a persistent vice-like pain in my abdomen, often followed by blood. I would usually take it upon myself to examine the blood, and the blood would usually contain sediment.

I became aware of visual irregularities in the inner city air, and understood them to be the physical manifestations of satellite signals. I attached great importance to the occasion of the manifestations’ having revealed themselves to me, and referred to this event privately as The Faith Docking.

I had incestuous dreams about our father.

I learned the names of the Earth’s artificial satellites, and began to worship them as saints.

I had incestuous dreams.

*

On my walks I began to notice more bonfires than ever before. I was reluctant to speculate on a cause, but the hillside fields were plainly covered in scabs.

Horses roamed outside the stations like dogs, and with the versatility of dogs. They maintained, however, a horse’s incuriousness.

My only reading was of signs, but I read a lot of signs.

I began to recognise myself in glinting motes across the city’s floors.

A theory about perennially leafless trees: they are petrified angels.

On a particular morning I woke with cold lips and nose, and the desire to bite down onto raw clay.

I thought again and again about the curdled smell and texture of disposable nappies though I’d never touched one.

Outside, the heat carried itself in drifts; I noticed how the satellite signals would stick to the cold streams, whereas people tended to follow the warm.

*

I was halfway out on my walk to Minto before I remembered my birthday. I was standing in a field watching two identical piebald horses feed off the same bit of forage.

I thought I might be experiencing a medical emergency; I couldn’t perceive any difference between the horses, and my boots were stuck to the ground.

În punctul ăsta eram deja capabilă să adorm oriunde, mai puțin la mine în pat.

Simțeam o durere persistentă, ca un viciu, în abdomen, de multe ori urmată de sânge. De obicei simțeam că eu sunt cea care trebuie să examineze sângele și sângele era de obicei cu sediment.

Am devenit conștientă de neregularități vizuale în aerul dinăuntrul orașului și le-am perceput ca find manifestările fizice ale semnalelor satelit. Am acordat o importanță deosebită
manifestărilor care mi s-au arătat și am vorbit despre evenimentul ăsta în privat ca despre Sosirea Credinței.

Am avut vise incestuoase cu tatăl nostru.

Am învățat numele sateliților artificiali ai Pământului și am început să mă rog la ei ca la sfinți.

Am avut vise incestuoase.

*

În plimbările mele am început să observ mai multe focuri de tabără ca niciodată. Ezitam să fac speculații pe o cauză, dar câmpurile de pe coastă erau clar acoperite de bube.

Caii hoinăreau în afara stațiilor ca niște câini, cu versatilitatea câinilor. Totuși, păstrau nepăsarea specifică unui cal.

Nu citeam decât semne, dar am citit multe semne.

Am început să-mi recunosc fața în reflexia particulelor de praf de pe podelele orașului.

O teorie despre copacii pereni, fără frunze: sunt îngeri pietrificați.

Într-o anumită dimineață m-am trezit cu buzele și nasul reci și dorința de a mușca direct din argilă neprelucrată.

M-am gândit din nou și din nou la mirosul închegat și textura pamperșilor, deși n-am atins niciodată unul.

Afară, căldura se disipă în valuri; am observat cum semnalele satelit stau lângă curenții reci, în timp ce oamenii tind să se ducă după cei calzi.

*

Eram la jumătatea drumului în plimbarea mea către Minto înainte să-mi amintesc de ziua mea. Stăteam pe câmp și mă uitam la doi cai tărcați care se hrăneau din aceeași grămăjoară de nutreț.

Am crezut că am o urgență medicală; nu puteam să văd nicio
diferență între cai, și cizmele îmi erau lipite de pământ.

Traducere de Cătălina Stanislav