Vlad Pojoga was born in Sibiu in 1993. He is the Editor-in-Chief of Zona nouă magazine.

krokodil XXIX

nobody thought we’d ever get
to that beautiful house that seemed to be
all shadows and it was like that
because at some point I squeezed
the prop pillars in my fist as if they were modeling clay
and our faces showed up on them

the skin on our forearms had already melted
and remember what we said to our friends
that it’s from the sun
when we actually scrawled
a smile
on the big gas ring
and we were laughing back at it and
good lord how the flame burnt from underneath the stove

and yes we had gotten
to the beautiful house on the side of the river
and heard their sharp voices
someone was saying something about an eagle
that they’ve seen flying above
a crane and there was no one in the crane
and they were saying that if it was to dig its claws
in something yes we do have to share things with others

and of course we were impatient
we were weak he had already taken us away for good
I pushed you into a room
we crept under the bed warm space
I was facing the wall as long as
you don’t see anything around you’re safe

and we had one last krokodil I kept it
what an odd thing I had been keeping it
for a couple of hours

on the mattress there was a heart with c+l=love
I said
this could’ve been us

 

krokodil XXIX

nu se mai aștepta nimeni să ajungem
în casa aia frumoasă care părea
numai umbre și așa era
pentru că la un moment dat am strâns
stâlpii de susținere în pumn ca pe plastilină
și pe ei au apărut fețele noastre

pielea de pe antebraț ni se topise deja
și mai știi când le-am zis prietenilor
că de la soare
când noi de fapt am scrijelit
un zâmbet
pe ochiul mare de aragaz
și îi râdeam înapoi și
mamă cum ieșea flacăra de sub plită

și da ajunseserăm
în casa frumoasă de pe malul râului
și le-am auzit vocile ascuțite
cineva zicea ceva de un uliu
pe care-l văzuse zburând deasupra
unei macarale și în macara nu era nimeni
și zicea că dacă ar fi fost să-și înfigă ghearele
în ceva așa trebuie să dăm și la alții

și n-am avut răbdare normal
eram slabi ne luase la el de tot
te-am împins într-o cameră
ne-am băgat sub pat spațiu cald
eu stăteam cu fața la perete atâta timp
cât nu vezi nimic în jur ești în siguranță

și mai aveam un krokodil îl ținusem
ce gest ciudat îl ținusem
de câteva ore

pe saltea era o inimă cu c+l=love
am zis
ăștia puteam să fim noi